Play Auditorium

Din perspectiva mea, Auditorium nu e nici mai mult, nici mai puţin decât o idee genială. De ce spun asta? Pentru că m-a fascinat într-o asemenea măsură încât într-o seara nu m-am putut îndura să mă culc până când nu am trecut de nivelul X...şi pentru că am reuşit să „corup” mai mulţi dintre prietenii mei, care s-au oprit abia în momentul în care au terminat toate nivelurile disponibile.

Ştiu că nu e prea greu să convingi o persoană pasionată de calculatoare să încerce un joc nou, dar mi se pare greu să reţii aceeaşi persoană ore în şir cu un joc care nu oferă nici aventuri, nici lumi alternative, nici arme sau superputeri. La prima vedere pare un joc destul de simplist: you gotta get the bright thingie to pass through the other thingie.

Mai exact, este un joc despre muzică şi lumini: elementul central este un flux de particule audio-vizuale, care trebuie ghidat spre containerul potrivit cu ajutorul mai multor instrumente. În momentul în care containerele primesc fluxul de energie necesar (şi de culoarea necesară), ele încep să cânte, iar la completarea fiecărui nivel utilizatorul îşi vede ideile şi eforturile concretizate într-o simfonie. Muzica este originală, nu există un mod standard de a rezolva un anume nivel (thus the intellectual challenge), iar coordonarea dintre acţiunile utilizatorului şi intensitatea muzicii şi luminii este impresionantă.

La primul contact cu jocul, mi s-a părut mai mult decât clar că are în spate tehnologii Adobe, lucru care mi-a fost confirmat în momentul în care am citit mai mult despre el. Mai exact, a fost folosit ActionScript 3 şi e nevoie de Flash Player 9 (or more) pentru ca jocul să poată rula. De aici şi legătura cu interfeţele web: articolul ăsta este mai mult un fel de: „uite ce se poate face dacă ai o idee şi ceva cunoştinţe despre tehnologiile web” ( + ceva mai mult timp liber, eventual şi câţiva prieteni dispuşi să ajute). Şi dacă mă întrebaţi pe mine, băieţii ăştia au ceva mai multe cunoştinţe, având în vedere fizica din spatele „jucăriei” colorate pe care au reuşit că o creeze.

Auditorium este pentru moment doar un demo, şi presupun că în momentul în care va fi terminat va deveni un produs comercial...dar ideea este în continuare una genială. Aşa că, dacă aveţi puţin timp de pierdut, do play Auditorium :).

Cum instalez ASP.NET?

A venit vremea sa instalam ASP.NET pentru a putea incepe codarea si construirea de pagini Web dinamice, de interfete Web prietenoase.

Pentru aceasta, trebuie sa indepliniti urmatoarele criterii:

1) sistem de operare Microsoft Windows
ASP.NET este o tehnologie dezvoltata de Microsoft, astfel ca este compatibila doar cu platforme Windows.
In plus, sistemul de operare folosit ar trebui sa fie unul dintre: Windows XP, Windows 2000, Windows Server 2003 sau Windows Vista.

2) service pack-uri si update-uri
Pentru a putea instala ASP.NET, ar trebui sa aveti ultimul service pack, precum si update-urile de securitate recente deja instalate. De exemplu, pe Windows 2000, este nevoie de Service Pack 2 si de Internet Explorer 6.

3) FARA versiuni beta de ASP.NET
Este absolut necesar sa dezinstalati orice versiune beta de ASP.NET pentru o instalare valida a unei versiuni stabile de ASP.NET.

4) .NET Framework
Este absolut necesar sa instalati platforma .NET, ce contine bibliotecile de baza pentru limbajele propuse de Microsoft si o masina virtuala ce permite executia codului scris pentru platforma. Va indicam sa descarcati kitul necesar de aici!

5) Visual Web Developer
Este recomandat sa folositi acest editor pentru a va construi intuitiv si rapid interfetele web. Acesta face parte din ansamblul Visual Studio. Ofera o interfata WYSIWYG, capabilitati drag-and-drop, explorer pentru baza de date, editoare pentru cod, HTML, scripturi. Il puteti descarca de aici!

6) Microsoft SQL Server 2005
Este recomandat sa instalati serverul de baze de date - SQL Server pentru a putea oferi persistenta datelor utilizate de motorul ASP.NET in cadrul interfetelor web proiectate.

La final, va urez download-are rapida a kiturilor si instalare placuta!

The glossy side of Google

La început, mă gandisem ca ar fi o idee bună să scriu despre Flash, si cum a devenit el mult mai indexabil în ultima perioadă; am inceput sa fac şi un mic research, moment în care m-am gândit că poate ar trebui să îmi verific contul de Gmail (sunt unul dintre oamenii ăia cu fundul în două luntre, care nu se pot hotarî dacă să Gmail sau să Yahoo, aşa că le păstrează pe amândouă).

Mi-a atras atenţia un banner destul de discret din partea de sus a ecranului, care mă invita să încerc noile teme pentru Gmail. Ceea ce am şi făcut, în minutele care au urmat (în loc să continui research-ul pentru articolul meu serios). Şi da, am ajuns la concluzia că acum pot să îmi fac mailboxul roz cu floricele (ehem...negru, cu scris console-style, verde :P). Îmi place faptul că oamenii ăştia găsesc continuu metode de a menţine interesul utilizatoilor, chiar dacă asta înseamnă să le ofere eye-candy sau pur şi simplu gadgeturi de care nici nu ştiau că au nevoie.

Acum dacă stau şi mă gândesc, nu e o chestie chiar atât de existenţială faptul că pot să îmi citesc mailurile pe un fundal în picăţele, dar faptul că o companie precum Google (care până acum a fost axată mai mult pe funcţionalitate decât pe felul cum arată produsele sale) a decis să facă acest pas, îmi dă de gândit. E clar că web-ul actual devine din ce în ce mai personalizat, că utilizatorii îşi doresc să îşi pună amprenta cât mai mult în aplicaţiile lor favorite, şi acest lucru se simte în felul cum evoluează interfeţele web (yup, here's the magic word again).


Din ce am aflat eu până acum, se pare că oricum fanii înrăiţii Google găsiseră un mod de a-şi personaliza mailboxul, prin intermediul extensiilor de Firefox, IceWeasel şi Flock (una dintre aceste extensii fiind şi Google Redesigned), deci era doar o chestiune de timp până să se pună în aplicare ideea şi în mod oficial.

Pentru mai multe detalii despre Gmail Themes, click here, sau pur şi simplu accesaţi-vă căsuţa de mail şi jucaţi-vă puţin cu skinurile pe care le oferă până acum.

All this being said, mă întorc la casuta mea de mail colorată, iar articolul despre Flash probabil o să fie într-o ediţie viitoare.

Aventura spre Cunoastere - ASP.NET

Astazi voi descrie inceputul unei aventuri personale - de factura profesionala: initierea in tainele ASP.NET.
Desi este un framework grandios, ma refer ca proportii si capabilitati oferite, voi incepe sa il cunosc pas cu pas, cu rabdare - dar cu perseverenta. Poate va intrebati asupra motivului ce a declansat aceasta aventura - ma voi rezuma la a spune ca este destul de placut sa imbini placutul cu utilul.
Acum sa trecem la fapte...
ASP.NET este varianta succesoare a vechiului standard ASP (Active Server Pages). A aparut prin 2002, impreuna cu platforma .NET. Este recunoscut ca fiind limbajul de seama Microsoft pentru construirea site-urilor, aplicatiilor si serviciilor web.

Ce e defapt un fisier .asp? Un fisier HTML in care au fost strecurate subtil diverse scripturi, fie in VBScript, fie in JavaScript, fie in PHP,.. Libertatea de a iti alege limbajul de scripting dorit este o oportunitate de remarcat. :)
Interpretarea scripturilor se face pe partea de server - astfel ca, in cazul in care ati decis sa alegeti un limbaj de scripting diferit de cel implicit - VBScript- va trebui sa adaugati pe server un engine specific limbajului ales (JavaScript, PHP, ..) pentru a putea executa scripturile furnizate.

Ce ma mira si ma multumeste este faptul ca exista foarte multe similitudini intre ASP.NET si JSP (Java Server Pages): maniera in care au fost gandite (colectie de cod HTML cu bucati eterogene de scripturi), modul de inserare comun al scripturilor <%..%> sau <%=...%> (pt furnizarea de rezultate).

Dar, aventura abia a inceput.. Se anunta a fi destul de interesanta. Intre timp, va voi tine la curent cu noile descoperiri pe care le voi face in detrimentul necunoscutului.

Pe curand, cu mai multe informatii,
Catalina

Un site de interfete web pe bune

Prin perindarile mele printre miliardele de linkuri de pe net, am dat peste ceva interesant: un site de interfete web ..pe bune! Adica realizat chiar in scopul de a vinde. Ei bine, asa cum probabil va inchipuiti, e o diferenta maaare intre un proiect pentru facultate si un site de promovare pe bune. La ce ma refer? La portofoliul de activitate si produsele concrete. In fapt, aceste diferente sunt normale; scopul acestui proiect este de a gasi niste metode de promovare cat mai eficiente.

La cautari, site-ul despre care va vorbesc sta destul de bine, asa ca merita sa va aruncati o privire.

Cum indexeaza Yahoo

Sau, mai exact, cum nu indexează.

Una dintre cele mai semnificative schimbări petrecute în ultimii ani în motorul de căutare de la Yahoo este faptul că el nu mai afișează datele obținut din surse externe, deși beneficiază de un suport destul de solid de resurse interne pe care să se bazeze. Este cunoscut faptul că Yahoo a cumpărat servicii ca Overture, AltaVista, Alltheweb și baza de date Inktomi și, de asemenea, a consolidat numeroasele programe de înscriere de site-uri pe care le deținea deja. Înainte de a înscrie un site în Yahoo, webmaster-ii și SEO-ii trebuie să fie conștienți de o serie de elemente ce trebuie optimizate corespunzător. De asemenea, în majoritatea cazurilor, o persoană reală va efectua un review al site-ului înainte ca acesta să fie inscris, deci o practică bună ar fi reverificarea conținutului și a task-urilor de optimizare.

1. Ca și numeroase alte motoare de căutare, Yahoo urmărește tag-urile de title și description, căutând cuvinte cheie relevante în acestea. Ca și în cazul Google, un titlu corect conține cel puțin un cuvânt cheie sau o frază cheie și o mențiune asupra subiectului pe care îl tratează pagina. De asemena, un tag de description bine scris este important pentru Yahoo. De asemenea, deși se știe că keyword-urile specificate în tag-ul meta nu au o mare importanță, Yahoo încă le mai acordă un credit minimal.

2. Conform purtătorului de cuvânt al Overture (deținut de către Yahoo), Jennifer Stephens, spider-ul Yahoo, SLURP, funcționează în mare parte ca și Google-bot, urmărind fiecare link pe care îl găsește pe pagini și citind informațiile pe care le găsește în acest proces. De aceea, webmaster-ii trebuie să creeze site-uri ale căror interfețe web să dețină path-uri clare de link-uri pentru ca spider-ul Yahoo să le urmeze.

3. Densitatea cuvintelor cheie a avut un efect semnificativ pentru Inktomi si se pare că s-a păstrat și la Yahoo. Densitatea cuvintelor cheie se referă la raportul dintre numărul de cuvinte cheie și restul cuvintelor non-cheie din text, titlu, texte anchor și tag-uri meta. Acest raport poate varia de la sector de interes la sector, dar este de cele mai multe ori un important criteriu pentru a obține poziționări mai bune decât competiția.

4. Înscrierile la Yahoo sunt radical diferite astăzi decât erau în anii trecuți. Yahoo permite și înscriere neplătite, prin programele Overture Site Match și Site Match XChange, dar nu rescanează atât de des site-urile ce au fost înscrise prin metode gratuite. Din moment ce prețul înscrierii unui site în Site Match este atât de mare și nu garantează înscrierea lui în motorul de căutare după review, webmaster-ii pot încerca să profite de avantajelor gratuite de înscriere, dacă nu au un conținut al site-urilor care să se schimbe foarte frecvent. Principalul "pont" în acest caz este înscrierea fiecărei pagini a site-ului, una câte una. Acest proces ar trebui, totuși extins la câteva zile, pentru a nu-i face pe cei de la Yahoo să creadă că se "profită" de serviciul lor gratuit :)

Tema 1 – fuse, fuse şi se duse

Aşa cum era normal, a apărut prima tema la Interfete Om-Maşina (şi a apucat deja să şi treacă termenul). Tema are un subiect destul de interesant şi actual, mai exact analiza unei comunităţi web la alegere, pentru evidenţierea relaţiilor existente între utilizatorii ei.

Ce mi-a plăcut foarte mult a fost faptul că nu au fost constrângeri nici în privinţa comunităţii, nici în privinţa limbajului în care s-a făcut implementarea – lucruri care s-au dovedit a fi ulterior în acelaşi timp şi părţi negative (şi o să vedeţi puţin mai încolo de ce).

Datorită libertăţii de alegere, am pierdut destul de mult timp încercând să mă hotărăsc asupra comunităţii pe care să o disec. La început mă gândeam că ar fi interesant de analizat Flickr, dar am decoperit repede că informaţiile oferite erau numai pentru utilizatorul logat – puteam obţine o listă de prieteni numai pentru acesta, neputând crea decât un arbore de relaţii cu un singur nivel. Nici Friendster nu s-a dovedit a fi mai prietenos (accesul la diversele resurse se poate face numai furnizând API key-ul şi un session key, obţinut după logare).

Twitter oferă suficiente informaţii pentru a crea un arbore de relaţii, şi asta fără autentificare, dar are dezavantajul că numărul de queryuri este limitat la 100 pe oră pentru un ip/utilizator. Bineînţeles, se poate face un request pentru a fi adăugat pe un whitelist şi a avea număr de cereri nelimitat, dar pentru că m-am apucat de temă destul de târziu, m-am gândit că s-ar putea să dureze prea mult timp obţinerea acestei facilităţi…aşa că am renunţat la idee şi am ajuns să analizez Jaiku.

De Twitter, Flickr sau Friendster am mai auzit cu toţii până acum, dar eu cel puţin despre Jaiku nici nu ştiam că există până acum o săptămână. Am aflat că e o comunitate care a fost cumpărată recent de Google (I wonder what they’re planning on turning it into) şi că seamănă foaaarte mult tu Twitter. Şi prin „foaaarte” vreau să spun că e aproape identică – fiecare utilizator îşi poate pune un status, poate răspunde la statusul unui prieten printr-un comentariu şi işi poate crea o listă de contacte cu oamenii ale căror statusuri le urmăreşte. And, last but not least: API-ul permite preluarea de informaţii destul de detaliate despre un anume utilizator, fără autentificare, cu condiţia ca profilul acestuia să fie public. Răspunsurile oferite sunt fie în format XML (teoretic – practic o cerere de genul acesta returnează pur şi simplu pagina în format HTML a utilizatorului ales, lucru care nu m-a mulţumit deloc), fie în format JSON (acesta din urmă funcţionează corect, aşa că am zis că „it will do”).

Odată aleasă comunitatea, a trebuit să mă hotărsc şi asupra unui limbaj în care să fac implementarea. Recunosc că mi-a trecut prin cap să folosesc Flex şi ActionScript (ideea de parser built-in sau faptul că obiectele dinamice se mapează aproape perfect pe structura JSON sună destul de tentant) dar am realizat că era ca şi cand aş fi încercat să bat un cui cu barosul, din moment ce practic aplicaţia nu avea nevoie de o interfaţă, ci urma să fie rulată doar din linie de comandă. Aşa că am rămas la my-old-time-favourite, Java (da, Andrei, Ştiu că C# face ce face Java de 10 ori mai repede, ştiu că probabil tu ti-ai facut tema cu un SocialNetwork.DescribeThyself() :P).

Dezavantajul evident este că modul de gândire JSON (JavaScript Object Notation) nu e cel mai natural pentru Java, şi cu toate că am găsit o librărie pentru translatare JSON-to-Java, lucrul cu datele obţinute nu a fost foarte facil. Odată alese comunitatea şi limbajul, implementarea în sine a decurs destul de smooth, în ciuda binecunoscutelor NullPointerException acompaniate de numeroase JSONException şi aşteptatul după răspunsurile lente ale serverului Jaiku.

Looking back on it: da, ştiu că îmi puteam face tema in două ore folosind Python (sau un alt limbaj mult mai potrivit taskului), ştiu că aş fi putut până la urmă să obţin datele parsând pagini HTML, dar chiar nu mă interesează atât de tare timpul pe care l-am pierdut, având în vedere că am reuşit să învăţ ceva. Şi chiar sunt încântată că am obţinut toate informaţiile care m-au interesat fără să parsez măcar un singur HTML. :)

Guys, care to share? Chiar sunt curioasă să aflu cum a fost tema asta pentru voi.